Ma ard aceste cuvinte
Aceste doua cuvinte prafuite
Aceste cuvinte acum mult timp rostite
Aceste cuvinte rostite din pura intamplare
Aceste cuvinte-ntamplatoare care ranesc
Mi-ai pus sufletu-ntr-o ghilotina si uite acum ma prabusesc
Amintiri prafuite ce scot dintr-o desaga
Amintiri ce-atarna ca o pura fraga
Amintiri iubite
Ce prin mal au fost tarate
Ai jucat in picioare
Chiar si cea mai pura floare
Floarea iubirii cea mai pura
Care din nefericire nu era prea dura
Imi pare rau ca ai distrus
Ceea ce-am pus
Cu atata gingasie si tandrete
Din care speram sa culeg doar frumusete
Dar bratele tale m-au smuls cu bruschete
Si am cazut in lumea asta rece unde oamenii au mii de fete
In lumea asta in care oamenii n-au constiinta
De aceea omu-i cea mai josnica fiinta
M-ai lasat singura
Si ce traieste azi in mine e o umbra
O umbra sugrumata de un trecut involburat
Caci sufletu-mi e sugrumat
De tristete si amaraciune
Ce poarta acelasi nume
In intreaga lume
Este vorba de cele doua cuvinte blestemate
Ce de multe ori nu pot fi uitate
Aceste cuvinte ce multi le rostesc la intamplare
Fara a le pasa de vreo urmare
Nu isi asuma responsabilitatea pentru prostiile ce ei le fac
Dar intr-o zi,cineva la va veni de hac
Si vor trece si ei
Prin ce au trecut cei
De care candva si-au batut joc
Fara sa le pese chiar deloc
Si abia atunci vor intelege poate
Ca acele fapte
Nu sunt chiar atat de suportabile
In acele clipe inefabile
Secatuit de forte si puteri
Nu stiu daca va putea suporta acele dureri
Dureri mai cumplite decat cele ale mortii
In clipa-n care ne vom ruga in fata portii
Sa se deschida pentru a ne permite sa intram
Si prin iad sau rai hoiturile noi sa ni le perindam
Si prin iad sau rai hoiturile noi sa ni le perindam
E tragic dar acesta-i adevarul
De care nu va scapa niciunul
Dintre muritorii de rand
Si toti vom sfarsi asa cum am inceput,PLANGAND!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu