Resentimente

                               Lacrimi de cristal imi ard fata si sufletu-mi zvacneste de dor...te caut dar nu te gasesc intre vechile foi ale memoriei ruginite decat sub forma unei cenuse arse a unor amintiri ce s-au topit mai usor decat sufletul meu la auzul vocii tale....Arde sufletul in mine cand vede acele vorbe asezate uniform pe o coala ingalbenita de trecerea vremii;au fost prea putine clipe petrecute impreuna.Daca as putea le-as tipari cu diamante si pietre pretioase,pentru a vedea cat de importante sunt pentru mine.Drumurile pe care am mers impreuna sa se deschida asemeni unei carti pentru a arata iubirea noastra.Daca si-n tine ar zvacni acelasi dor,astazi lumea noastra nu ar fi gri,plina de regrete si de tristete,totul ar fi roz,plin de culoare,plin de iubire si speranta ca intr-o zi va fi mai mult decat o simpla iubire.Ne vom construi o lume de basm in care nimeni si nimic nu ne va putea desparti.In mine arde neincetat flacara iubirii la fel cum torta aprinsa de la mormantul eroilor morti in razboi.Ea sta aprinsa neincetat hranindu-se cu cel mai mirific sentiment care ne face sa uitam de ura si celelalte lucruri care nu sunt folositoare acesteia.Sa intemeiem o lume a noastra cu printi si zane fermecate in care noi sa fim protagonistii.Sa fie o lume biciuita de lumini colorate si fiind absente vrajitoarele cele rele.
Interminabilul desert al tristetii ma macina deoarece te-am lasat sa pleci cand incepusem sa gust dim placerile raiului.In mine domneste o liniste apasatoare ce imi distruge interiorul,ceea ce doare.Durerile sunt insuportabile si remuscarile...!Toate clipele petrecute impreunna le voi pune in rama vesnicei amintiri ce va avea un loc important in inima mea!Tu esti prima si unica mea iubire si chiar de vrei sau nu eu te iubesc deoarece nu-ti pot da foc...nuu te pot arde...dar daca as sti ca as scapa de acea cumplita rana,as scoate cu un cutit de argint inima din piept,pentru a nu mai putea iubi pe nimeni niciodata.
Incep sa realizez ca sunetul picaturilor de ploaie isi pierde intelesul cristalin intr-un zgomt asurzitor si fara sens.
Acum mi-e dor de acea parte din mine pe care numai tu ai putut sa o indepartezi cu iubirea si bunatatea ta!Acum ma indoiesc de sentimentele ce mi-ai spus ca le ai pentru mine.Poate am fost marioneta cu ajutorul careia ai incercat sa o faci pe ea sa creada ca nu o mai placi,cand tu te topeai la auzul pasilor ei pe cimentul rece.De ce...de ce ai vrut sa faci asta din mine,ca apoi sa pleci si sa ma lasi singura?Sunt prea slabita si foarte vulnerabila datorita golului care a ramas in sufletul meu atunci cand te-am alungat.Atunci nu mi-am dat seama ca m-ai scimbat.Nu am crezut ca voi suferi atat de mult cand vei fi departe,am crezut ca este mult mai usor,dar durerea ce o simt de fiecare data cand ma gandesc la tine si la noi ma va macina si abia atunci va incepe conflictul in care este implicata ratiunea si inima.Acestea doua au pareri total diferite despre ceea ce se intampla.Ratiunea imi dicteaza ca trebuie sa te uit caci am o viata intreaga inainte si vorba ta "balta are peste",iar inima imi spune ca ii lipsesti si ca ar vrea sa fii langa ea si sa-i alini durerea cumplita ce o simte.Inima ar dori sa fii aici,iaar eu as dori sa ma tii in brate si sa nu-mi mai dai niciodata drumul si sa-mi promiti in acel moment ca vei fi langa mine mereu!

As vrea sa-ti spun o multime de lucruri dar mi-e somn...dar poate voi avea ocazia de a ti le sopti la ureche!




P.S.:Imi lipsesti!