Franturi de suflet

      Stand in pragul unei case vechi,incerc sa inteleg de unde atata rabdare spre a intelege ceva ce ne da atatea batai de cap!A tecut mult timp de cand impletesc minunatele sentimente ce azi in sfarsit,mi-am facut curaj si ti le-am confesat....La inceput am avut o mica retinere dar m-ai sprijinit atunci cand am avut mare nevoie,si astfel am hotarat ca e mai bine sa stii.
       Privesc la geamul plin de carii si la peretii ce au o culoare stearsa,iar mobila veche e plina de praf si imi dau impresia ca ma aflu intr-o casa necunoscuta ce nu a fost ingrijita dupa moartea batranilor locuitori.Acum singurii locuitori ai casei sunt furnicile ce merg pe podeaua de culoarea ciresului so paianjenii ce isi impletesc maiastra panza in camerele ce nu au fost vizitate de ani buni....
        Aceasta este casa in care am copilarit si e la fel cum mi-o aminteam,iar in camera mea inca mai e pe birou,poza ta iubitule...iar in cutia de lemn cu incuietoare,pe care mi-a daruit-o bunicul la a paisprezecea aniversare inca se afla in dulapul incuiat!Deschizand cufarul am avut placuta surpriza de a vedea scrisorile pe care mi le-ai trimis,poeziile compuse in miez de noapte si cadourile primite...toate sunt acolo unde le-am lasat inainte de a pleca!
        M-am intristat cand am vazut goala camera bunicilor,dar viata le-a fost fericita pana in ultimul moment si asta imi alina putin durerea ce-mi apasa pieptul.In sufragerie intr-un sertar am gasit o carte de poezii,era chiar cartea preferata a bunicului...cand eram mai mica,el obisnuia sa-mi citeasca din ea...!