luni, 27 decembrie 2010

Perfectiunea unui zambet

                    Da!Ieri s-a implinit un an.Da l-am intalnit si am avut curajul sa-i explic.Dar nu i-a pasat.Pe buna dreptate,are toate motivele din lume sa fie asa nepasator.Nu stiu daca m-as fi comportat altfel daca nu mi-ar fi pasat.Dar imi pasa.Mai mult decat ar trebui.Chiar il iubesc si chiar prea mult.Cum poti sa uiti acea privire patrunzatoare care iti inmoaie sufletul?E imposibil.Cum sa nu-l iubescti cand vezi cat de calm e cand tu tipi ca descreierata?Cum sa nu-l iubesti cand vezi cat de inocent si copilaros este?E imposibil sa nu-l iubesti.Acele maini fine si puternice care te faceau sa te simti protejata.Este pur si simplu imposibil sa nu iti placa.E sigur pe el si stie sa te faca sa te simti importanta cand esti cu el.
                 Il iubesc pentru ca:
*e el insusi cand e cu mine
*i-a pasat mereu ce mi se intampla
* a fost sincer
*a avut incredere in mine
*nu m-a lasat balta niciodata
*e calm cand eu sunt nervoasa
*are mereu rabdare cu mine
*ma intelege chiar si cand eu nu ma pot intelege
*ca nu l-a interesat ce asu crezut altii
*nu a contat distanta
               Il iubesc pentru ca e dulce si a stiut mereu ce si cand si cum sa spuna.Pentru ca a fost mereu acolo chiar si cand nu era in tara.Pentru ca a avut mereu grija de mine chiar si cand era plecat.
                                  >>>IL IUBESC  PENTRU CA E EL! <<<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu