Oua potcovite

Pe vremuri, fierarii adevăraţi îşi demonstrau măiestria potcovind ouă şi doar cei care treceau acest “examen” erau admişi în breasla meşteşugarilor. Operaţiunea necesita îndemânare şi multă fineţe. Se înţelegea că unui astfel de meseriaş poţi să-i dai calul la potcovit cu încredere. Tradiţia s-a pierdut în timp. Gavriliu Constantin din Bacău, a avut ideea să reînvie acest obicei. La pensie s-a apucat să potcovească... ouă de găină.

„Ouţele lu’ tataie”
Nea Gavriliu s-a născut pe 21 octombrie în anul 1926 în satul Luncani, judeţul. Bacău. Azi locuieşte în satul Cetăţuia, comuna Strugari, acelaşi judeţ. E gospodar fruntaş, om priceput la toate. Sătenii zic despre el că ar fi în stare să pună potcoave şi puricilor atât e de meseriaş. Din mâna lui ies adevărate minuni, mai ales când e vorba de potcovit ouă. „Meşteşugul e greu, dar dacă pui oleacă de suflet, reuşeşti. E nevoie de fineţe, ca la bijuterie. Oul e o bijuterie. Cu răbdare scot conţinutul din ou, apoi bat potcoava, confecţionată tot de mine din fier. După aceea nepotul meu Vlad le pictează cu diverse motive: religioase sau laice. De Paște avem ouă cu iconiţe, cu Naşterea Domnului sau chiar cu personaje îngrăgite din desenele animate.”, ne-a spus bătrânul. Ideea cu pictatul ouălor potcovite aparţine ginerelui bătrânului, tatăl lui Vlad. Văzând cât este de talentat copilul, care desena icoane i-a zis într-o zi: "Nu crezi că ar fi bine să pictezi şi ouţele lu’ tataie?".

 

Pe vremuri, fierarii adevăraţi îşi demonstrau măiestria potcovind ouă şi doar cei care treceau acest “examen” erau admişi în breasla meşteşugarilor. Operaţiunea necesita îndemânare şi multă fineţe. Se înţelegea că unui astfel de meseriaş poţi să-i dai calul la potcovit cu încredere. Tradiţia s-a pierdut în timp. Gavriliu Constantin din Bacău, a avut ideea să reînvie acest obicei. La pensie s-a apucat să potcovească... ouă de găină.

„Ouţele lu’ tataie”
Nea Gavriliu s-a născut pe 21 octombrie în anul 1926 în satul Luncani, judeţul. Bacău. Azi locuieşte în satul Cetăţuia, comuna Strugari, acelaşi judeţ. E gospodar fruntaş, om priceput la toate. Sătenii zic despre el că ar fi în stare să pună potcoave şi puricilor atât e de meseriaş. Din mâna lui ies adevărate minuni, mai ales când e vorba de potcovit ouă. „Meşteşugul e greu, dar dacă pui oleacă de suflet, reuşeşti. E nevoie de fineţe, ca la bijuterie. Oul e o bijuterie. Cu răbdare scot conţinutul din ou, apoi bat potcoava, confecţionată tot de mine din fier. După aceea nepotul meu Vlad le pictează cu diverse motive: religioase sau laice. De Paște avem ouă cu iconiţe, cu Naşterea Domnului sau chiar cu personaje îngrăgite din desenele animate.”, ne-a spus bătrânul. Ideea cu pictatul ouălor potcovite aparţine ginerelui bătrânului, tatăl lui Vlad. Văzând cât este de talentat copilul, care desena icoane i-a zis într-o zi: "Nu crezi că ar fi bine să pictezi şi ouţele lu’ tataie?".


Şi...Vlăduţ a fost de acord. S-au apucat de treabă imediat şi totul mergea perfect. Bătrânul munceşte foarte mult. Nu reuşeşte să potcovească decât 5-6 bucăţi pe zi. În timpul lucrului cam 10% dintre ouă se sparg. Dar meşterul nu se dă bătut. Visul lui este să picteze un ou mai mare. Unul de struţ ar fi perfect, dar nu ştie cum să facă rost de el. Casa în care locuieşte familia, tot opera lui nea Gavriliu este. Ba mai mult, i-a confecţionat soţiei oalele şi cratiţele necesare în gospodărie, mobila, patul, scaunele şi mesele. Şi-a meşterit singur toate uneltele de care are nevoie: treierătoare, semănătoare, plug, discuitor. În tinereţe a meşterit un cal din tablă, în mărime naturală. L-a îmbrăcat în pluş şi l-a făcut cadou unui preot din Bacău. Apoi a construit o bicicletă lungă şi ciudată, cu două rânduri de pedale. Era ceva nemaivăzut pe atunci. Toată lumea se uita mirată când el şi soţia pedalau ţanţoşi pe uliţă. (Răzvan Mateescu)