Multe ganduri pierdute pe valurile vietii
Multe soapte de amor naruite in infernul diminetii
Multe lacrimi aruncate in ploile de mai
Multe sperante lasate la poarta unui rai
Atarea zambete lasate pe banca aia gri
Atatea vise realitate-ar fi putut fi
Iar camera aceea in care-am stat de-atatea ori
Acum de noi a fost uitata si plina-i ea de nori
Acei patru pereti ce ne-au adapostiti mereu
Acum striga mereu numele tau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu