Incredere caduca

           Nu inteleg la ce mi-a folosit iubirea.Am fost fericita doua luni.Si...cu ce m-am ales dupa?Doar cu patru ani de durere,cu lacrimi cenusii,cu regrete imbibate in mizerie.Din tot ce a fost frumos au ramas doar nimicuri ce-mi sfasie sufletul.Ai fost un gunoi.Nu ai meritat iubirea ce ti-am daruit-o.Nu ai stiut sa o inmultesti!Ai stiut sa-mi faci sufletul bucati.Ai stiut sa-mi calci in picioare iubirea.
           Ai mintit foarte bine.Chiar am crezut toate acele tampenii.Chiar nu aveau sens.Dar eu te-am crezut.Dar iubirea ce o simteam mi-a acoperit ochii cu o ceata densa.Mi-a intunecat ratiunea.Mi-a imbacsit sangele cu pulberea unor lucruri nefolositoare.Mi-a patat imaculata foaie a vietii.Regret ca ti-am oferit toata increderea mea.Regret ca prostia ta nu a putut da la o parte patura aceea roz cu care mi-ai acoperit ratiunea.As da orice sa fi starpit naivitatea inainte de a o distruge tu.As fi vrut sa pot rezista acelor cuvinte care cu a lor prodigioasa forma m-au distrus incetul cu incetul.Acele clipe suspendate in timp as vrea sa fie doar ganduri arse,mistuite.A urmat o perioada anevoioasa.Deznadejduita,am crezut ca totul se terminase.Ca nimic bun nu mi se va intampla.Absenta lui ma naruise complet.Au urmat zile de deriva sufleteasca.Acea infectie sufleteasca ma patrunsese adanc.
            Din fericire inutila lui prezenta incepuse sa ma indispuna total.Incepuse sa ma enerveze.Prezenta lui ma irita complet.Si astfel am reusit sa ma eliberez complet!