Frivolitate amara

         Doare.Doare ca te-am pierdut.Doare ca am dat cu piciorul fericirii.Doare deoarece stiu ca e vina mea.Doare ca nu am stiut cum sa te pastrez.Doare ca nu am stiut cum sa-ti vorbesc si cum sa ma comport.Doare si inconstienta.Doare incertitudinea.Stiu ca te-am avut.Stiu ca te-am pierdut.Sau poate nu mi-ai apartinut niciodata.Poate toate astea sunt doar pachete cu amintiri.Poate sunt doar inventii ale unei minti bolnave.Poate nu am stiut eu sa interpretez cele spuse de tine.Poate lucrurile au fost asa dintr-o pura coincidenta.Poate a fost o greseala ca ne-am intalnit.Poate ca m-ai sunat din intamplare...Poate nu aveai cu cine vorbi.Poate te plictiseai.

         A fost greseala mea ca ti-am aratat acel munte de sentimente.A fost greseala ta ca m-ai lasat sa plec.A fost greseala mea ca am crezut in cuvintele tale desarte.A fost greseala ta ca ai crezut in acel miraj atat de viu colorat.A fost o greseala ca m-am lasat influentata de parerile altora si tot eu am dat prea multa importanta faptelor si cuvintelor tale.A fost greseala ta ca nu ai stiut sa te comporti si ca nu ai stiut sa-mi vorbesti.

        Nu voi avea curajul sa neg sentimentele ce le am pentru tine...Nu,deoarece chiar te-am iubit.A fost o etapa anevoioasa si maiestuasa in acelasi timp.Si sper sa ramanem prieteni.As vrea sa ne poata lega acea prietenie ce ne-a legat acum cativa ani.