Am nevoie de Tine.Am nevoie de o imbratisare,de caldura sufleteasca,de iubire.Am nevoie de un tovaras.Tovaras cu care sa pot sa-mi impart zilele.Zilele care sunt bune si rele,ca doar n-om trai in puf.Puful de pe aripile ce odata ma ridicau la cer,a inceput sa cada.Cad si eu caci aripile incep sa se topeasca precum ceara lumanarilor.Lumanarea ce-am aprins-o in acea noapte furtunoasa de 29 decembrie inca arde.Arde si acum dar poate la o intensitate si mai mare.Mare e si vapaia ce ma mistuie de la un timp.Timpul se pare ca nu vindeca orice rana.Rana ascta creste in mine cu fiecare clipa,cu fiecare zi.Zi de zi apari in fata mea ca o fantoma a iubirii imposibile.
Totul e ciudat caci simt ca am tot mai multa nevoie de Tine.Tu ai fost candva apa si aer,soare si luna,cer si pamant,bine si rau,ura si iubire,dor si indiferenta,ai fost aproape totul.Tot ce-mi aminteste de Tine ma omoara.Ma omoara gandul ca amintirea ta ma va chinui asa la nesfarsit.Nesfarsite sunt si sutele de intrebari la care caut raspuns.Raspunsuri care par ca vor ramane mereu un mister.Mister...este cuvantul care defineste acea relatie apusa.Apusul din acea iarna si zapada care nu inceta sa cada pente noi.NOI...Acum doar tu si eu,separat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu