Poteca fericirii

            E miercuri seara.E 19:05.Ploua.Tinand o umbrela in mana merg pe o straduta ingusta.Cadenta picaturilor de ploaie imi aminteste de Ea.Acea parte din mine care mereu ramane in urma.Care se pierde mereu.Partea cea mai buna din mine ramane mereu in urma.Acea parte pe care mereu o arunc,acea parte pe care o dau la o parte mereu.Acea parte am regasit-o azi.Da...E ciudat cum mergand pe strazile ude poti regasi o parte din Tine.Acea parte dulce,tandra si sfioasa.Acele lucruri simple si magice.aAcele lucruri care fac persoanele sa priveasca in profunzimea lucrurilor ce le fac.Acele lucruri care te ajuta sa vezi esenta.
          Mergand pe acea alee ingusta,fac stanga si ajung pe un drum care duce intr-o padure.Merg mai departe.Padurea pare atat de trista sub patura aceasta cenusie.Pare lipsita de viata.