E oarecum ciudat ca inca am acel caiet.Acel jurnal care ma ajuta sa ma descarc seara de seara.E singurul care stie cu adevarat tumultul sentimentelor ce m-au invadat.Nimeni nu a putut strapunge cortina ce acoperea aceasta minune cereasca.
Restul ca restul dar nici tu nu ai putut sa vezi ce simteam cu adevarat.Nu ai putut sau nu am stiut sa-ti arat.E cumplita incertitudinea ce ma apasa.Si e mai rau decat daca m-am fi ars cineva cu fier incins.E cumplit de dureros.E ciudat cum dintr-o iubire perfecta nu raman decat cenusa si resentimente.E urat.E banal.E cumplit.E nefiresc de stupid.Cum te astepti sa trec pe langa tine pe strada fara sa simt nimic?E absurd.Nu te astepta la asa ceva de la mine.Nu pot fi indiferenta.Chiar si asa nu pot fi atat de cruda cu inima mea.Nu-mi pot face asta.Mai bine nu te vad.Asa mi-e mai bine decat sa te vad si sa trec pe langa tine fara macar sa pot sa te iau in brate sau vorbim.Oricat de rau s-ar fi terminat lucrurile din punctul meu de vedere exista si loc de buna ziua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu