Alarma biologica

                Este ora 8:32 suna alarma.Trebuie sa ma ridic din pat...dar mi-e prea lene asa ca mai stau putin.Inca 10 minute si alarma se aude iar.Lipsita de energie si moarta de somn cu putin curaj dau cearsaful la o parte si ma ridic.Merg la baie,imi fac igiena,cand am iesit pe hol isi face simtita prezenta un miros plin de viata.Era cafeaua care-mi da pofta de viata,ma simt vesela si fericita.Simt gresia rece iar frigul acela imi patrunde pana in suflet.Dar tiptil,te apropii,ma saruti pe gat...ma sperii,dar inainte de a tipa imi acoperi gura cu un sarut.Stau im bratele tale...stau si te ascult.Nu spun nimic dar mintea mea are raspuns la toate intrebarile tale.Nu pot sa le spun...Trebuie sa le gasesti pe toate in bratele mele.Incearca sa privesti totul ca pe ceva superficial.Incearca sa privesti mai atent.Incearca sa deslusesti cuvintele si gesturile.Incearca sa deslusesti toate imbratisarile si mangaierile.
                 Nu pot sa mai spun totul.Cuvintele se pierd pana a le putea rosti.Nu stiu de ce dar inainte eram mai vorbareata.Acum nu mai pot exprima totul in cuvinte.Nu am cuvinte pentru tot ce simt.Nu pot sa spun ce gandesc...E o alarma biologica in mine ce nu poate sa-mi dea pace.Te simt atat de aproape.Te simt langa mine...