Frica de culoare

                 Muzica rasuna in fiecare particica a fiintei mele.Totul e invaluit in nuante aprinse de rosu si negru.Totul pare lugubru iar asta mi se pare de-a dreptul incantator.Peste toate domina fumul.Da,putin cate putin fumul inghite totul.Ma incearca un sentiment de profunda tristete si melancolie.Nu pot spune ca stiu de unde provin aceste indubitabile apasari sufletesti.Nu au radacini infipte adanc in realitate.Nici macar nu vreau sa stiu de unde vine si care e cauza.Cred ca e o stare ce mi-o induc pentru ca ma plictisesc.Nu vreau sa mai am incredere in nimeni.Nici macar in umbra mea.Toti sunt niste prefacuti.Toti.Nu este unul mai breaz.Si da sunt fraiere care cred vrajeala asta ieftina.Iar dupa despartire stau si plang ca idioatele.De ce?Baieti sunt multi pe lumea asta...Pentru ce naiba-si complica vietile plangand?Mi se pare o tampenie sa plangi dupa un baiat care nici macar nu te-a apreciat pentru ce esti.Si nu mai fi proasta mai fata...el ca tine nu mai gaseste dar tu ca el gasesti la fiecare colt:))