Zile amare de singuratate
Pe noptiera uitate toate
Dimineata cand soarele rasare
Un fluturas la geamul meu apare
Si sta cu mine si-mi tine companie
Cat timp soarele e sus si vantul adie
Cand la un moment dat
Mai pe inserat...
Incepe a zbura incet si lin
In aer simtindu-se parfumul cel mai fin
Zboara incet cu aripile-i colorate
Uitandu-ma in zare il vad tot mai departe
Sleit de puteri aripile inceteaza a se mai misca
Si se pare ca de-acum el nu va mai putea
Sa imi lumineze zilele de vare
Iar frumusetea lui de-odinioara
A pierit din lumea asta un fluture cu aripi rare
Acum,in asta zipe inserat,el moare.
Dar a fost fericit
Si-n pace a murit
Impacat cu gandul ca doar o zi pe pamant a trait!
In fiecare dimineata la geamul meu aparea
Un fluturas cu aripi rare
Iar eu in fiecare dimineata sper
La geamul meu s-apara el.
Dar cu fiecare zi ce trece
Ploaia este tot mai rece
Iar sperantele-mi sunt naruite
La rasaritul soarelui in diminetile prafuite.
Si trece-o zi,si trece-o saptamana
Lunile de vara cu toatele se-aduna
Iar el la geam nu mai apare
Iar serile calde de vara acum sunt tot mai rare
Toate trec,toate dispar
Iar in suflet raman cu acelasi gust amar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu