De ce mereu ne e frica de suferinta?De ce spunem mereu dupa ce terminam o relatie in care ne-am implicat si chiar am iubit persoana respectiva,spunem ca n-o sa mai iubim niciodata?De ce spunem ca nu mai putem trai fara celalalt?De ce?Care e defapt rationamentul?Bine...stiu ca e grau la inceput dar cu rabdare si vointa putem trece peste,putem continua chiar mult mai fericiti si impliniti.Viata nu se rezuma doar la o persoana.Cu sau fara acea persoana viata noastra trebuie sa mearga mai departe.Deci sa lasam cliseele de genul "esti viata mea","fara tine viata mea nu are sens","daca ma lasi eu mor" mi se par clisee de prost gust.Viata ta e viata ta ,viata lui e viata lui.Ca va iubiti e ceva,ca vreti sa va uniti destinele e altceva dar nimeni nu merita sa fie viata altuia.Trebuie sa traim viata noastra,nu viata altuia.Fiecare cu viata lui.Iar cu iubitul e mai greu.Mi se pare ciudat sa spunem ca "nu mai putem iubi" :)) ce?Sa fim seriosi iubirea nu ne bate la usa sa ne intrebe "auzi,ma primesti si pe mine?" sau "nu ai nevoie de mine?".Poate ar fi mai bine sa ne bata la usa sa ne intrebe dar nu prea e posibil asa ca va trebui sa ne adaptam.Nu avem ce face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu