vineri, 26 noiembrie 2010

Emotii progresive

                                    Regrete,regrete,regrete.De trei ori regrete.E plina lumea de ele.Regret ca nu mai suntem impreuna,regret ca am facut aia,regret ca am spus asta,regret ca nu am dus-o acolo,regret ca nu i-am aratat sentimentele mele,regret ca nu am facut nimic in situatiia aia,regret ca in momentul ala nu i-am spus o vorba buna,regret ca in clipele alea grele nu i-am fost alaturi,regret ca nu am profitat de momentul respectiv...
                                     Toti am gandit macar odata unul sau mai multe din regretele enumerate mai sus.Am facuy deja prostia si apoi vrem sa o reparam.Uneori gandim ca daca rostim simplul cuvant "REGRET" urmat de mai multe prostioate rezolvam toate problemele.Dar el nu ne ajuta cu nimic.Ar fi mai bine sa actionam daca stim ca se poate face ceva, iar daca nu se mai poate face nimic sa ne resemnam...
                                  Vorbind de regrete mi-am amintit ca o persoana mi-a spus ca renunt prea usor la ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine si constat ca a avut dreptate.Nu am stiut sa lupt pentru ceea ce iubeam,nu am stiut sa las de la mine iar acum ma lamentez.Asa-mi trebuie daca sunt orgolioasa.Dar ideea e ca nu regret.Nu.Nu regret pentru ca sunt constienta ca acele lucruri se intamplau mai devreme sau mai tarziu.Nu se petreceau azi,maine sau poimaine.Dar luna urmatoare sau peste doua luni sau peste un an tot se petrecea nefericita intamplare...



   

In timp ce scriam a venit tiptil tiptil si m-a sarutat pe obraz... e un dulce.De fiecare data cand ma tine in brate si ii simt inima batand ma simt norocoasa.Ma simt norocosa ca am renuntat la EL.La cel ce credeam ca e atat de important.S-a dovedit ca nu a fost.Pritetene...iti voi supune un secret shhhh...iti spun la ureche...te iubesc!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu