Frunze cu sclipici

               Toamna...imi place acest anotimp.Imi place ploaia.Imi plac culorile ei...dar ma intristeaza.Ma simt goala pe interior,ma simt pustiita,ma simt singura.Melancolia ma cuprinde mai mereu.As vrea sa pot sa nu mai fiu cuprinsa de acest sentiment.Ma domina.Ma face sa fiu doar o simpla marioneta,o marioneta ce este trasa de sfori...

              Stau pe banca.In acelasi parc monoton.In acelasi leagan.Si gandurile tot la tine-mi zboara.Esti asemeni unui blestem,oriunde as merge,orice as face,esti mereu in gandul meu.Stiu cca nu e bine.Stiu ca in locul meu acum e alta.Poate mai buna decat mine,poate iti ofera mai multe decat am putut sau am vrut eu sa-ti ofer...dar oare i-ai spus si ei aceleasi cuvinte ce mi le-ai spus mie?Oare a ocupat si locul care odata a fost al meu?Presupun ca da...Presupun ca toate cele petrecute cu mine nu mai au nici o valoare...

              Cad flunze aramii din copaci.Crengile acestora se lupta pentru singuratate.Bate vantul iar frunzele lasa  crengile intr-o mare pustietate.Cad asemeni ploii.E un peisaj mirific!Vantul e nervos si sufla cu putere.Frunzele poate ar dori sa nu paraseasca deocamdata crengile copacilor dar vantul nemilos nu mai are rabdare...urmaresc o frunza cu privirea,dar imediat ce se asterne pe sol nu o mai pot recunoaste.

              Am nevoie de o imbratisare...

                             <<<ADUN IMBRATISARI...CARE IMI DONEAZA?>>>