Vise efervescente

                   Caut cu disperare peretii propriei mele imaginatii.Cred ca nu are limite iar asta ma infioara caci am vazut iubire in cel mai lugubru loc dospit de minciuna si interes.Mi-am dorit poate,atat de mult sa vad iubirea incat mi-am imaginat ca am gasit-o.In toata ura si mizeria aceea eu credeam in cuvintele acelea roz ce pareau sa lumineze totul.In sarutul lui simteam iubire,dar era o simpla himera.In bratele lui  simteam ca sunt in siguranta dar de fapt erau cele care imi sugrumau visele.In prezente lui simteac ca nimic nu poate fi rau,dar el se gandea la alta.Se uita la mine si-mi jura iubire...nu.Era o simpla plasmuire   a imaginatiei abundente.Era setea mea de iubire ce gasea in minciuna lui acoperamantul perfect.
               Ochii lui exprimau o indiferenta aparte dar eu vedeam sinceritate.Mainile lui care-mi stergeau lacrimile inghetate erau simple gesturi imprimate.Toate erau de o premeditare succinta.Dar am vrut sa vad fericire,iubire,puritate acolo unde era ura,indiferenta si nepasare.Am vrut sa vad frumusetea in locul unde era grotescul.Am avut nevoie de aceste lucruri atat de mult...Acum mi se pare penibil.Acum inteleg de ce nu puteai sa ai incredere in mine.Nu ti-a pasat niciodata prin ce trec,ce ma afecteaza si cu atat mai putim de ceea ce simt.