Te iubesc.Doua cuvinte ce le aud la fiecare colt.Doua cuvinte care isi pierd intelesul...doua cuvinte ce se aud in fosnetul frunzelor,in fiecare cuvant frant in miez de noapte,in fiecare zare de lumina,nimic nu este mai profund.nimic nu poate fi mai serios.Dar acest sacru cuvant,acest sacru templu este profanat,caci dupa un timp totul se transforma intr-o minciuna jalnica.Numic nu ramane intact pentru mult timp.Totul se metamorfozeaza.Totul e in continua miscare.Totul e de un cenusiu mirific.Totul se transforma-n huma,in mizerie,in reziduu sufletesc,in gunoi ce va trebui curatat.Da.Va fi greu de lucrat,va fi greu sa cureti atata mizerie si sa pui la loc lucrurile frumoase ce au existat inainte de debandada aceea sentimentala.Nu pot sa inteleg,nu mai vreau,nu mai am rabdare.Nu mai stiu ce vreau.Cum sa mai poti spune ca iubesti?Cum sa iti permiti sa demonstrezi ceea ce simti?Oricine poate face asta acum....Da toata lumea poate juca teatru.Iar unii au o vrajeala extraordinara.Nu iti mai poti permite sa spui ca stii o persoana si cu atat mai putin ca o cunosti...Nimeni nu mai spune adevarul.Multi se feresc de iubire.Si mai multi nu mai cred in ea.Unii isi canta iubirea,altii o idealizeaza,o parte spera ca au gasit-o,o alta parte incearca sa transforme o prietenie intr-o poveste de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu