miercuri, 26 octombrie 2011
duminică, 23 octombrie 2011
Ratacind in octombrie
Spune-mi ca ma iubesti.Spune-mi ce simti.Spune-mi mereu adevarul.Bea cu mine un ceai.Hai sa stam singuri in cabana unui padurar.Sa ascultam muzica picaturilor de ploaie.Sa privim filmul vantului ce matura frunzele usor.Sa ma tii in brate,sa ma saruti usor.Sa iesim pe veranda,la apus,sa bem o ciocolata calda.Zgribuliti sa intram in casa,sa mergem in sufragerie si sa ne asezam in fata semineului,sa vedem un film bun.O comedie...Si sa ma trezesc in zori langa tine.Sa radem,sa ma iei in brate,sa ma saruti.Sa fim fericiti departe de restul lumii.Sa mergem departe.Sa umblam cu fericirea de mana.Iubirea sa fie cea care sa ne inveleasca in fiecare seara.Sa putem sta linistiti.Sa stam cu telefoanele inchise.Sau si mai tare sa nu avem semnal.Spune,ai accepta sa traiesti doar cu mine departe de toti ceilalti.Ai rezista?Sau ai putea trai doar cu mine?!?
In zorii zilei sa bem cafeaua impreuna.In zorii zilei sa ma saruti cu dragoste.In zorii zilei sa-mi spui ca ma iubesti.Sa fim noi insine.Sa ma lasi sa fiu un copil.Sa ma alinti in fiecare moment.Sa ma faci fericita mereu.Iar eu sa te iubesc si sa fiu atenta la toate problemele tale.
In zorii zilei sa bem cafeaua impreuna.In zorii zilei sa ma saruti cu dragoste.In zorii zilei sa-mi spui ca ma iubesti.Sa fim noi insine.Sa ma lasi sa fiu un copil.Sa ma alinti in fiecare moment.Sa ma faci fericita mereu.Iar eu sa te iubesc si sa fiu atenta la toate problemele tale.
sâmbătă, 22 octombrie 2011
joi, 20 octombrie 2011
Distorsionarea pacatului
Era un citat ce spunea ca trebuie sa stim cand sa inchidem o etapa din viata noastra...dar oare aici trebuie sa fie inchisa?Oare aici trebuie sa se termine totul?Acesta sa fie oare finalul?Oare totul se poate termina aici?Oare fac ce e bine?De ce nu stiu ce e bine si ce e rau?De ce nu pot sti dinainte ce trebuie sa fac?De ce e oare viata asa?De ce mereu trebuie sa mergem la ghici mereu?De ce trebuie sa luam decizii grasite si suferim mereu?De ce nu ne-am nascut invatati?De ce trebuie sa cunoastem si ura?La ce ne ajuta?De ce vedem mereu latura negativa a lucrurilor?De ce limba romana are atatea sensuri?De ce trebuie sa intelegem lucrurile diferit de cum sunt ele?
Sarut deplin si fericire.Iubire
Hai sa ne creăm o lume a noastra.Vreau sa avem un spatiu al nostru pe care sa nu-l invadeze nimeni.Vreau ca acel "spatiu" sa nu fie patat de pacatele altora.Vreau ca spatiul nostru sa fie sacru si sa nu fie profanat de toti ceilalti muritori.Nu.Nu vreau.Vreau doar sa avem un loc doar pentru visele noastre.Un loc unde sa nu ne deranjeze nimeni,un loc in care sa putem merge oricand,un loc in care problemele cotidiene sa nu mai conteze,un loc unde sa ne idealizam iubirea,un loc in care parerile altora sa nu ajunga si sa nu conteze.Un loc intim.Un loc oentru noi doi si iubirea noastra.Acolo sa ne retragem cand avem probleme,acolo sa le rezolvam si acolo sa ramana si toate secretele noastre.Toate idealurile,toate parerile.Toata iubirea noastra sa fie acolo.Locul sa strige din toate colturile numele noastre.Un loc care sa colcaie de noi.Un loc in care sa ne izolam cand vrem sa simtim in siguranta.Un loc departe de ochii lumii.Undeva...oriunde.Un loc ce sa ramana sacru pe vecie.Sa fie templul "ridicat" sau mai bine zis inchinat iubirii noastre.Doar noi sa avem acces in acel loc.Sa fie mereu disponibil pentru noi.Un loc in care sufletele noastre sa poata simti vibratiile fericirii si iubirii.Un loc unde sa fie toate cele bune si toate cele rele.Un loc unde sa putem fi noi insine...Un loc in care sa fim sinceri.Un loc in care MINCIUNILE sa nu ajunga.Un singur loc in care sa ne impartasim secretele.Un singur loc unde sa ne lepadam de toate neintelegerile.Un loc in care sa nu conteze catusi de putin certurile sau discutiile in contradictoriu.Un loc in care ura sau indiferenta sa nu fie primite in veci.Un loc unde iubirea,frumusetea,beatitudinea sa domine...Stiu o sa-mi spui ca sunt un copil...o sa spui ca nu stiu cum e viata...da,ai dreptate,inca nu cunosc viata...dar pe tine te-am iubit:x!
Toamna tarzie.Caldura sufleteasca
Parfum dulce de cirese.Peisaj de toamna,peisaj de poveste.Mergem incet pe aleea aceea mai laturalnica.Frunzele aramii sunt inlaturate cu brutalitate de pe crengile copacilor.E atat de frumos.E pur si simplu o feerie totala.Ma cuprinde cu bratele de mijloc,ma saruta si-mi spune ca i-am lipsit.Frunzele incep sa cada lin spre pamant.O ploaie de culori,o ploaie de sentimente.
Mergem usor pe drumul vietii tinandu-ne de mana.Ne asezam pe iarba si privim cerul senin.Nu am visat niciodata la aceasta fericire.Ma apropii usor de tine si-ti spun ca vreau sa ma inveti ce este fericirea.
Mergem usor pe drumul vietii tinandu-ne de mana.Ne asezam pe iarba si privim cerul senin.Nu am visat niciodata la aceasta fericire.Ma apropii usor de tine si-ti spun ca vreau sa ma inveti ce este fericirea.
sâmbătă, 8 octombrie 2011
vineri, 7 octombrie 2011
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Diamantele nu intra la apa
Invat sa traiesc cu aceasta nevoie.Incerc sa invat sa traiesc cu durerea aceasta in inima.Incerc sa traiesc cu aceasta lipsa a ta.Lipsa aceasta care candva a fost atat de plina.Acest loc se umple cu Tine in fiecare clipa,in fiecare moment.Acest loc ce a fost gol atata amar de vreme.Acum invat cum se poate sa traiesti pentru fericirea Sa.
Da...Am nevoie de tine,Iubire.Ia-ma in brate...cuprinde-ma fara teama.Cuprinde-ma si lasa-ma sa-ti ascult inima vorbind.Lasa-ma sa ascult...sunt curioasa sa vad ce-mi va spune.Vreau sa verific veridicitea nefireasca a neintelegerilor.Vreau sa scriu cu diamante,numele meu,in sufletul tau...Vreau sa nu ma mai poti da afara din el.Vreau sa stau acolo mereu.Si oricat as fi incercat sa te dau uitarii sa stii ca nu am reusit.Si acum nu vreau sa pleci...nu vreau sa te las sa pleci,nu vreau sa mai fugi.Vreau sa ramai mereu aici.In sufletul meu pustiit.In sufletul meu plin de tine.NU fugi...nu vei reusi!
Zile de cerneala
Invata-ma sa plutesc.Invata-ma sa-mi iau zborul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)