Condei obscur

                 Condeiul atinge hartia asa cum sotul isi atinge sotia,asa cum un violonist isi atinge vioara,pasional dar tandru.Ferm,dar bland in acelasi timp.Un cantec mirific se inalta din repertoriul stufos.Atentia si grija scriitorului fata de hartia pe care isi asterne meticulos doleantele este asemeni cofetarului ce sta cu ochii pe cuptor sa nu i se arda desertul.
                  Cititorul incearca sa patrunda cat mai profund in cele ticluite cu atata sarg,dar nu reuseste sa atinga cu sufletul dedesubturile lucrarii.Naratorul,in cele mai multe lucrari isi asterne cu meticulozitate cele mai profunde trairi.Nimeni nu incearca sa priveasca lucrarea si din acest unghi.Toti vad doar suprafata plata,lucioasa.Nimic mai mult.Citesc de cele mai multe ori fara a intelege obscurul mesaj al acelei lucrari,citesc fara a incerca sa traiasca povestea.Cei multi trateaza totul ca la diverse.Fara pic de interes.
                    Stiu si de data asta ai luat totul ca atare.Ai crezut ca e vorba de niste scrieri.nu e vorba de scrierile mele si de mesajele ce vreau sa le transmit...