Uitand de mine

                    Toamna...cu frunzele eu ruginii,cu aleile ce par acum interminabile.Toamna cu mirosurile ei dulci-acrisoare.Toamna...pura tristete si iubire absoluta.Sentimente ce inmoaie si invaluie si cele lai dure inimi.E un amalgam de idei,o imbiere a tuturor simturilor.Parfumurile dragostei isi dac simtita prezenta,ajung in sufletele noastre ca picaturile de ploaie ce patrund in podul bunicii.
                  Frunzele in zeci de nuante,sunete in zeci de note,alei in zeci de culori,flori cu diferite forme si mirosuri.Parfumuri diferite,parfumuri dulci,parfumuri tari.Copacii sunt dezbracati,frunzele sunt aruncate in uitare,eu umblu de mana cu VIATA fara sa ma gandesc la ziua de maine.M-am ridicat la cer,m-am asezar pe un nor si din iarba verde mi-am facut o patura,din alt nor mi-am facu o perna iar patul este norul mare pe care m-am asezat.Stau si privesc spre pamant.vad rauri involburate de minte,mari agitate aproape de tarm,iubiri imposibile si persoane plecand.