Se apropie cu repeziciune sfarsitul lunii mai.Se sfarseste primavara,se termina si visele mele.Totul e legat de el,ca de fiecare data.Tot ce e mai frumos in mine se va termina numai in clipe de amaraciune.Visele si toate sperantele se vor termina...se vor ridica la cer ca fumul din tigara,iar tot ce va ramane va fi doar scrumul.Scrumul acela care va lasa urme...urme adanci.
E ciudat cum intra persoanele in viata noastra.Apar asa...pe nepusa masa.Nu esti pregatit,ai totul ravasit pe dinauntru si ele apar...fara sa bata la usa,intra,totul ramane imprimat in suflet ca figurinele din ceara,iar cand se plictisesc pleaca!Vin cand nu esti in stare de nimic.Vin si te fac sa crezi ca merita osteneala.Vor sa-ti arate ca soarele se poate acoperi cu degetul.Te lasa sa vezi doar partea buna a lucrurilor.Iti arata cum e fericirea,te lasa sa gusti din ea...iar cand inveti ce e pleaca...exact cum au venit.
Niciodata nu am crezut persoanele ce spuneau doar dupa doua sau trei intalniri ca s-au atasat de acea persoana.Credeam ca e nevoie de mai mult timp pentru a-ti da seama ce simti...Dar acum,stiu ca totul e posibil...Am vazut ca totul e adevarat.Am simtit pe pielea mea cum e sa-ti pice cu tronc o persoana numai dupa cateva zile.
Ce e si mai ciudat e ca sufar odata cu ea cand imi povesteste problemele sale.Ma macina ceva,simt o durere,as vrea sa o ajut caci stiu prin ce trece dar se pare ca nu are de gand sa-mi accepte ajutorul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu